Un secol mistuit în chin

Conținut:
Cu foc încinsă-i dalba zare,
Asemenea precum un crin
Stropit de sânge peste floare
De-un secol mistuit în chin.

Iar timpul zilei veșnic verde
Se stinge-n tumultul de ieri,
Și-n urma clipei ce se pierde
Apar a nopților visări.

Se pierde dragostea cea mare,
Se pierde ca și un destin,
Apare și apoi dispare
Ca visul tainic și divin.

În negurile depărtării,
A tinereților în zori
Cuprinsă-i taina decăderii,
Cea a iubirilor în flori.

Căci a fost dat să ofilească
A timpului hotar pripit,
A noastră viață pământească
Și ce în ea noi am iubit.

Dar mai găsești câteodată
În suflet clipa de amor,
Culegi petala ei uscată,
Când amintirile te dor.

Unii se nasc ca să trăiască
Ca umbrele în veac robiți,
Alții trăiesc ca să iubească
Fiind în lume neiubiți.

...

Și-n sângele vărsat pe zare
Se duc speranțele ce vin,
Veniseră, apoi să zboare
C-un secol mistuit în chin.

Comentarii:


Mai multe comentarii