Desăvârșit în chinuri

Conținut:
Născut pe-acest Pământ pătat,
De negura uitării,
Încet, încet m-am ridicat
Pe treptele chemării,

M-am înălțat până-n priviri,
Să văz doar cer albastru,
Înăbușit fu-i de stărpiri,
Blestemului sihastru.

Și-a fost cândva un gând obscur,
Ce năluci prin minte
Și parcă dete viață, jur !
La tainice cuvinte !

Dar fu iluzie, acum
Denot cea decădere,
Pătat de gândul cel nebun,
În răzvrătite sere.

Croind un ideal intern,
Patetic și grotec !
Înconjurat de un infern
Și spiritul burlesc !

O inimă și-un suflet sec,
Cumplit însângerate,
Pe toate în abis înec
Cu lacrimi ferecate.

Tinzând spre everestul meu,
Fățiș urcând încet,
Mă chinuiam ca un orfeu
Cu minte de profet.

Voind să urc acel înalt,
Fără să bag de seamă,
Mă adânceam cu un asalt
În urma-i, fără teamă.

Dormii un veac, dormii prea mult,
Pleoape ruginite,
Să am doar glas ca să ascult,
Cuvintele strivite.

Să rup din suflet amintiri,
A sufletului rană,
Iar printre lacrimi și priviri
Să le înșir c-o pană !..

Comentarii:


Mai multe comentarii