S-a vestejit frunza de nuc

Conținut:
S-a vestejit frunza de nuc
Și vântul a suflat-o,
Iar ramul bate-n geam năuc,
Pe semne a uitat-o.

Căci m-am uitat de-acum și eu,
Când luna-n aste sere,
A luminat doar chipul meu,
Și-aș vrea numai tăcere.

Nu vreau decât șă amorțesc,
Când plopii mi-or șoptiră,
Chemându-mă să pribegesc,
Cât anii se înșiră.

Să vină zilele-napoi,
Cînd ne țineam pe-o cale,
Ne afunda pe amândoi
Pădurea, mai în vale,

Și la izvoarele de veci
Cu lacrimă curată,
De nu găsesc din nou poteci,
Pădurea mi le-arată...

Dar căutări mă readuc
La foaia cum am pus-o,
S-a vestejit frunza de nuc,
Și vânturile-au dus-o.

Comentarii:


Mai multe comentarii