Pe foi

Conținut:
Pe foi ușor mi se scurgeau
Versuri șiroi,
Credeam că patimi înecau
Cuvinte noi,

Și reverii când stele-n ceruri
Se aprind,
Când la ferestre-n iarnă geruri
Se înplânt.

Pe flori de crin simțeam trecând
Suflări de vânt,
Tot foi pe masă răsfoind
Din când în când,

Credeam trecutul zilei nouă
Prevestesc
Și amintirile în rouă
Le ivesc.

Dar cât de tare nu am vrut
Să înțeleg,
Căci de vremuri e cusut,
Nu se dezleg.

De-atâtea ori m-am înșelat,
De-atâtea ori !
De câte dăți am așteptat
Zglobii zori...

Lumina razelor umplândă
Zarea plin,
Am vrut de sânu-mi să se prindă,
S-o alin.

Dorința dorului uitat
În așteptări,
Întregul piept mi-a sfâșiat
În privegheri.

Și cum scrutând în depărtare
Vastul șes,
De peste măguri plec cocoare
Prea ades...

Și cum de-atunci sau de acum
M-am dumerit,
Parcă urmez același drum
Nemărginit.

Nu ține capătul la versul,
Ce pe loc
Se stinge-n urma-ți, și ți-i mersul
Făr 'noroc;

Tristețea, dorul în zăduf,
Melancolii,
Le suflă timpul ca un puf
De păpădii.

...

Privește soarele lucește
În zenit,
Iar râul îți șoptește
Obosit,

Și cântă prin desiș
Privighetori,
Cât vin spre seceriș
Un pâlc de nori.

În umbra lor se prinde grâul
Val cu val,
Precum în unde vine râul
Mai la mal.

Și nuci bătrâni, purtați de vânt,
Îmi spun încet,
Plecânduși frunza la pământ:
”- Ești doar poet...”

Comentarii:


Mai multe comentarii