Pentru cei stârpiți de ură

Conținut:
Multă vreme ținem lanțul
Vieții, ce încet se scurge,
Grea i-a pustinicului cale
Care implacabil duce.

Drumul lung, ca visul sumbru,
L-ai întinde ca pe-o ață
Și o simplă nălucire
Ți-ar părea o ’ntreagă viață.

Lângă cei părtași de cale
Ce conduși toți de o cartă,
Împărțind cu ei paharul
Îți vor da doar apă moartă.

Și rupând din pita albă,
Împărțind mereu cu toții,
Vine timpul când te-nșeală
Și ți-o iau deacum ca hoții.

Fie așa sau fie altfel,
Știați voi sau că nu știți,
Pe din spate sau din față
Cu abraș scrâșniți din dinți.

Toți acei stârpiți de ură,
Care cată de te-njură,
Biciuind cu spini de moarte,
Din a lor căutătură.

Dintru somnul vostru bumbec
V-ați trezit abia acuma
Să striviți smeritul cuget
Cu veninul și cu spuma.

Mintea vostră aberantă,
Ați sortit-o la pieire,
Pentru voi tot ce e tainic,
N-are chip și n-are fire.

Voi strigoi, năluci uitate,
Care stați în umbra neagră
Și abia năduful trageți,
N-aveți rod, că n-aveți vlagă !

Care-i simpla osândire
Pentru cel îndemânatec ?
Să-l arunci la adâncime
Și să-i tragi pe sus jăratic !

Tot ce-i abitir și trainic,
Întru văzul vostru rău,
Se preschimbă în cenușă,
Într-un gol și într-un hău.

De frumos și rațiune,
De ilustru și de sacru,
Vă feriți ca de-o pocire,
Ca de-amar și ca de acru !

Chip de lut și chip de ceară,
Ce topit și ars în focuri,
L-așezați frumos pe față,
Pentru răzvrătite jocuri.

Toți iviri din aste zile,
Ce-apărurăți din grotesc,
Pentru voi ce poartă farmec
E ridicol și prostesc !

Comentarii:


Mai multe comentarii