Dialog

Conținut:
- Tu n-ai iubit....
- Nu am iubit.
- N-ai suferit !
- Am suferit ! Demult...
Cu sufletul învins,
Prea mult și cât de mult am plâns,
Simțindu-mă ca un nerod,
Căci n-am gustat al vieții plod.
Dar spune-mi tu cum aș putea,
Iubi și eu pe cineva ?
Al tinereților pahar,
Eu l-am respins nu în zadar,
Amor, plăcere de-aș găsi
În el, oricum nu aș dori
Să beau. De la opritul măr
Să cauți veșnic adevăr
Nu poți, primind decât păcat,
Pe sufletul încătușat,
Și remușcări și suferinți -
O, cât au plâns primii părinți,
Iar noi copii de mii de ani,
Cu mintea noastră de doi bani,
Pe-aceiași cale ne rotim,
Mâncăm și bem, apoi murim !..
Să-mi spui atunci cu care rost,
Îți spun povestea pederost,
Pe care-o știi ?
Noi suntem vii,
Dar ca și morții azi trăim,
Tot vrem ceva fără să știm,
Ce vrem: o dragoste, un dor,
Încins în suflet cu amor,
Poeme, versuri înălțăm,
Tot căutăm și căutăm,
Un foc nebun în piept aprins,
În adevăr, un foc nestins !
Dar unii zic că-i făfă rost,
Iluzii numai sunt și-au fost...
Cînd visul trece, totul moare,
Suntem doar biete târătoare,
Și asta-i adevărul dur,
Îl știe până și Amur,
În inimă atunci când bate,
Cu mii săgeți înveninate.
Dar ce să-i faci ? Azi multe fete,
Sunt îndrăznețe și cochete,
Și fără dragoste li-i bine,
Când toți trăim de azi pe mâine.
Iubire, simțământul sfînt ?..
- Ah, e deșert al tău cuvânt !
- În timpul de mizerii plin;
Eu am sorbit numai pelin,
Străpuns de blam, cancanuri reci,
Prea oțărât de vorbe seci,
E neplecată a mea minte,
La visătoarele cuvinte.
Și-n suflet sunt bătrân demult;
Am fost copil dar nu mai sunt,
Ca să-nțeleg la ce e dat
Un cuget viu și cumpătat.
Și totuși suferit-am mult,
Căci nu știusem să ascult;
Și n-am știut să prețuiesc,
Am fost iubit, dar nu iubesc !
Un om în lume rătăcește,
De stă pe loc, ea se rotește,
Cu galaxii în infinit,
Și timpul curge nesfărșit;
Pribeag, uitat un om se-arată,
Dar și iubit a fost odată:
”A fost cândva un scump odor,
Al mamei dulce puișor;
A fost cândva o mândră fată,
Ce n-a zărit-o niciodată,
A fost cândva un glas ascuns,
O șoaptă care n-a ajuns,
Până la el.” Dar ce să zic ?
Așa i-al nostru suflet mic.
Așa e el. Eu n-am avut,
Amorul cel neconceput,
Și nesfârșit, dar totuși simt,
C-am suferit...




Comentarii:


Mai multe comentarii