Să nu o uit

Conținut:
Mai învățat a-mi ține pasul
La al iubirii ideal,
Mereu urcând pe dealul vieții,
Urcând mereu același deal.

Poteca codrilor străbună,
Poate-am urmat-o amândoi,
Și a izvoarelor șoptire
O știam noi, o știam noi.

Când primprejuruți astă lume
Te împresoară îndestul,
De astă multă stricăciune
Mă simt sătul, mă simt sătul.

Zădărnicia ăstor vremuri,
Zădărniciei din trecut
Se asemuiește numai bine,
Se-asemuiește tot mai mult.

Procesul ciclic al durerii,
E luminat de-același dor,
Precum e moartea vindecare
Unui amor, unui amor.

Că n-o să am a-ți spune ție,
Ceia ce am avut de spus,
Păstrând cea taină pentru mine
Cu gândul dus, cu gândul dus.

Și totuși azi revin la tine,
Ca să mă ierți, ca să mă ierți,
”- Trecutul timpului ce vine,
De ce mă cerți, de ce mă cerți ?”

Căci între noi deacum rămâne
Un gol al secolului vag,
Pierdută eu te știu pe tine,
Fiind la capătul de prag.

Durerea patimilor poate
Sorbite rece din pahar,
Fiind un tot din câte-s toate,
Eu un nimic într-un amar.

Și poate unica pricină
Ca peste foaie să mă uit,
E s-o pictez cu a mea mână,
Să nu o uit, să nu o uit...

Comentarii:


Mai multe comentarii