Autor:
Îmbrăţişarea
137
Conținut:
Ce-mi rămâne mie,
Gingașă mlădie ?
Decât ca pe tine,
Să te mai cuprind.
Doar că o făclie,
Și dureri o mie,
Sufletu-mi și trupul
Iarăși mi-l aprind.
Astăzi stai uitată,
Tu frumoasă fată,
Căci n-ai vrut atuncea
Să mă înțelegi.
Dar rămâne vie,
Ca și o făclie,
Dulcea mbrățișare,
Care n-o dezlegi !
Gingașă mlădie ?
Decât ca pe tine,
Să te mai cuprind.
Doar că o făclie,
Și dureri o mie,
Sufletu-mi și trupul
Iarăși mi-l aprind.
Astăzi stai uitată,
Tu frumoasă fată,
Căci n-ai vrut atuncea
Să mă înțelegi.
Dar rămâne vie,
Ca și o făclie,
Dulcea mbrățișare,
Care n-o dezlegi !
Cuprins
- Un glob e lumea - de cristal
- Doi ochi albaștri am iubit
- Spre ce e sfânt
- Neîndurată
- Tu nu uita iubito...
- De tot mai mult
- Când toți se nasc și mor
- Flori de crin
- Dorit-am ca să știu
- Ploaia
- Un secol mistuit în chin
- Fulgi de păpădii
- Frunză de stejar
- Cuibul
- Cum ai putut să mă urăști
- Vanitas vanitatum
- O vină poatecă mai am
- Cuvântul unui poet
- Cu un stol de rândunele
- În asfințit de soare
- S-a vestejit frunza de nuc
- Mare-albastră
- Când
- Te-am așteptat
- Tot pas cu pas
- Cerc spre cer albastru
- Să scriu
- Îmbrăţişarea
Comentarii: